Este fascinant si totodata dureros felul in care unii oameni se ascund de realitate.
Modalitatea cea mai usoara de a te ascunde de realiatate e refugiul intr-o alta activitate. Concentrarea atentiei 100% catre acea activitate ce devine ca o obsesie. Oamenii incep sa vorbeasca despre activitatea lor in pauzele de la munca, in timpul mesei, in autobus, in pat inainte de culcare, cu prietenii unde incerca sa monopolizeze discutiile sau cu orice ocazie cand au ceva de spus sau apare un moment de liniste.
In adancul sufletului lor sunt constienti ca la capitolul imagine pierd putin cate putin si din dorinta de compensare, aduc foarte des aspecte ale activitatii lor in discutie … in speranta ca asta ii va reabilita.
Ce moment trist… e clar ca majoritatea celor ce nu fac parte din acea organizatie dau semene de plictiseala dupa primele minute. E o imagine deprimanta sa vezi un om cum bate campii despre o tema mai mult sau mai putin interesanta , iar auditoriul nu stie cum sa incheie subiectul sau mai rau, discutia cu povestitorul.
Sa revenim insa la refugiat.
Ce e cu el? De ce a ajuns in situatia asta? Care sunt factorii care l-au trimis in acesta lume? Ce il tine acolo?
Raspnsul meu e urmatorul: acest “refugiat” e o persoana de varsta medie, chiar tanara. O persoana care a studiat foarte mult dar din pacate nu a ales tocmai cel mai bun domeniu.
I se pare nedrept ca atata munca sa nu aduca satisfactie. ”Unde e rasplata?” Intreaba el....
Rasplata nu a venit...si nici nu vine singura. Ca o consolare acest individ va incerca sa mimeze. Se va amagii toata viata ca ceea ce face e bine. Ca macar “face ce ii place” sau ca nu il intereseaza alte aspecte decat munca lui. Asta e prima mare minciuna, dar pe care individul nu doar ca o crede ci se si identifica cu ea. Adevarul iese la iveala doar in momentele de disperare. De sinceritate excesiva. Atunci cand se priveste in oglinda si se intreaba …..: ce am ajuns?
Factorii care l-au trimis aici? Foarte simplu: un prim refuz sau o nereusita intr-una din experientele anterioare. O lipsa de adaptare intr-un anumit domeniu sau colectiv. O palma data de societate. O mare nemultumire la adresa celor din jur.
Ce il tine aqcolo? Acolo il tine frica unui nou esec. Il tine minimul confort oferit de actualul loc de munca. O complacere in situatia actuala. O amagire ca e fericit….ca fericirea e de fapt in lucrurile simple….si nu constientizeaza ca , cu fiecare zi devine din ca in ce mai robotic; Cu un orizont din ce in ce mai ingust. Ca libertatea spirituala are o limita, un gard ce e din ce in ce mai aproape.
Acesta peroana a renuntat la marile visuri. A renuntat la adevarata speranta. I-a disparul zambetul de pe buze sau daca va zambi va fi din cauza unui aspect amuzant legat tot de munca. Prietenii au renuntat usor la el……
Ce se intampla cu acest om?
Implineste 40 ani. Lucreza intr-o companie mare. E un mic functionar. Nu a avansat pt ca el considera ca are atat de mult bun simt ca sa nu se manjeasca cu noroiul promovarilor. A incerca sa pupe putin in fund un shef dar fiindca nu se pricepea a renuntzat si nu fiindca nu ar fi dat rezultate.
Unde il gasesti…..?
In orice mare companie. Are biroul lui. Abea daca ii auzi vocea in timpul serviciului. Decat sa spuna ceva ce ar supara , prefera sa taca. Rar il auzi cum exclama ceva …nervos fiind de ceva de pe ecranul computerului. De obicei isi raspunde singur la majoritatea intrebarilor.
El/ea este de fapt un mister. E primul la munca si pleaca ultimul.
In adancul sufletului e o persoana foarte ok. Dar s-a inchis in sine pentru a nu ii vedea nimeni goliciunea….incapacitatea.
Poate e produsul capitalismului…..poate e ceva fireesc.
Oricum e ceva ce nu as vrea sa ajung vreodata.
Modalitatea cea mai usoara de a te ascunde de realiatate e refugiul intr-o alta activitate. Concentrarea atentiei 100% catre acea activitate ce devine ca o obsesie. Oamenii incep sa vorbeasca despre activitatea lor in pauzele de la munca, in timpul mesei, in autobus, in pat inainte de culcare, cu prietenii unde incerca sa monopolizeze discutiile sau cu orice ocazie cand au ceva de spus sau apare un moment de liniste.
In adancul sufletului lor sunt constienti ca la capitolul imagine pierd putin cate putin si din dorinta de compensare, aduc foarte des aspecte ale activitatii lor in discutie … in speranta ca asta ii va reabilita.
Ce moment trist… e clar ca majoritatea celor ce nu fac parte din acea organizatie dau semene de plictiseala dupa primele minute. E o imagine deprimanta sa vezi un om cum bate campii despre o tema mai mult sau mai putin interesanta , iar auditoriul nu stie cum sa incheie subiectul sau mai rau, discutia cu povestitorul.
Sa revenim insa la refugiat.
Ce e cu el? De ce a ajuns in situatia asta? Care sunt factorii care l-au trimis in acesta lume? Ce il tine acolo?
Raspnsul meu e urmatorul: acest “refugiat” e o persoana de varsta medie, chiar tanara. O persoana care a studiat foarte mult dar din pacate nu a ales tocmai cel mai bun domeniu.
I se pare nedrept ca atata munca sa nu aduca satisfactie. ”Unde e rasplata?” Intreaba el....
Rasplata nu a venit...si nici nu vine singura. Ca o consolare acest individ va incerca sa mimeze. Se va amagii toata viata ca ceea ce face e bine. Ca macar “face ce ii place” sau ca nu il intereseaza alte aspecte decat munca lui. Asta e prima mare minciuna, dar pe care individul nu doar ca o crede ci se si identifica cu ea. Adevarul iese la iveala doar in momentele de disperare. De sinceritate excesiva. Atunci cand se priveste in oglinda si se intreaba …..: ce am ajuns?
Factorii care l-au trimis aici? Foarte simplu: un prim refuz sau o nereusita intr-una din experientele anterioare. O lipsa de adaptare intr-un anumit domeniu sau colectiv. O palma data de societate. O mare nemultumire la adresa celor din jur.
Ce il tine aqcolo? Acolo il tine frica unui nou esec. Il tine minimul confort oferit de actualul loc de munca. O complacere in situatia actuala. O amagire ca e fericit….ca fericirea e de fapt in lucrurile simple….si nu constientizeaza ca , cu fiecare zi devine din ca in ce mai robotic; Cu un orizont din ce in ce mai ingust. Ca libertatea spirituala are o limita, un gard ce e din ce in ce mai aproape.
Acesta peroana a renuntat la marile visuri. A renuntat la adevarata speranta. I-a disparul zambetul de pe buze sau daca va zambi va fi din cauza unui aspect amuzant legat tot de munca. Prietenii au renuntat usor la el……
Ce se intampla cu acest om?
Implineste 40 ani. Lucreza intr-o companie mare. E un mic functionar. Nu a avansat pt ca el considera ca are atat de mult bun simt ca sa nu se manjeasca cu noroiul promovarilor. A incerca sa pupe putin in fund un shef dar fiindca nu se pricepea a renuntzat si nu fiindca nu ar fi dat rezultate.
Unde il gasesti…..?
In orice mare companie. Are biroul lui. Abea daca ii auzi vocea in timpul serviciului. Decat sa spuna ceva ce ar supara , prefera sa taca. Rar il auzi cum exclama ceva …nervos fiind de ceva de pe ecranul computerului. De obicei isi raspunde singur la majoritatea intrebarilor.
El/ea este de fapt un mister. E primul la munca si pleaca ultimul.
In adancul sufletului e o persoana foarte ok. Dar s-a inchis in sine pentru a nu ii vedea nimeni goliciunea….incapacitatea.
Poate e produsul capitalismului…..poate e ceva fireesc.
Oricum e ceva ce nu as vrea sa ajung vreodata.
