Thursday, July 28, 2011

Speechless





















Mai bine de o ora m-am tot uitat pe niste imagini cu oameni dar in special copii loviti de soarta. E de-a dreptul masochist ce faceam dar parca nu ma puteam opri. E vorba copii din Africa, Indonezia, Afganistan dar si din tari ceva mai civilizate ( nu Romania caci noi intram in categoria Africa), copii ce au venit pe lume ca sa sufere.
De cand mi s-a nascut fetita experimentez unele trairi exacerbate cand vine vorba despre cei mici. Parca sunt exagerat de sensibil la suferinta si simt o ura teribila fata de cei care prin actiunile sau indiferenta lor afecteaza destinele unor fiinte atat de inofesive.
Si, chiar in aceste conditii trebuie sa consitientizez ca

Dumnezeu m-a binecuvantat totusi prin nasterea mea in acesta perioada in care desi exista f multe boli si mutatii, rautate si indiferenta, razboaie ce ucid in masa, otravire prin alimente si medicamente, perioada in care totusi exista antibioticul, exista asistenta medicala (asa precara cum este) , exista unii oamnei inimosi care intind o mana celor in nevoie, exista SMURD, exista apa calda si sapunul, exista o oarecare liberatate de expresie desi e ingradita din ce in ce mai mult, exista credinta inca in Dumnezeu care face in continuare minuni dar suntem prea orbi si infatuati ca sa le vedem. (orice operatie reusita pe cord deschis este o minune dar noua ni se pare firesc ).
Avem posibilitatea de a face atat de multe, de a ajuta atat de mult pe cei de langa noi si o facem atat de putin. Asa cum am mai spus-o, indiferenta e primul si cel mai grav act. Ce ironie....cat de mult rau poti face ,alegand sa nu faci nimic.
Revenind la suferinta celor mici pe care tocmai am vazut-o in acele fotografii, ma incerca un sentiment atat de ciudat, incat abia astept sa ajung acasa sa imi iau fetele in brate si sa le tin acolo, in speranta nimeni si nimic nu le va putea face rau niciodata.

Leia Mais…