Saturday, March 17, 2012

The best two years of my life

video

Leia Mais…

Thursday, July 28, 2011

Spechless















Mai bine de o ora m-am tot uitat pe niste imagini cu oameni dar in special copii loviti de soarta. E de-a dreptul masochist ce faceam dar parca nu ma puteam opri. E vorba copii din Africa, Indonezia, Afganistan dar si din tari ceva mai civilizate ( nu Romania caci noi intram in categoria Africa), copii ce au venit pe lume ca sa sufere.
De cand mi s-a nascut fetita experimentez unele trairi exacerbate cand vine vorba despre cei mici. Parca sunt exagerat de sensibil la suferinta si simt o ura teribila fata de cei care prin actiunile sau indiferenta lor afecteaza destinele unor fiinte atat de inofesive.
Si, chiar in aceste conditii trebuie sa consitientizez ca
Dumnezeu m-a binecuvantat totusi prin nasterea mea in acesta perioada in care desi exista f multe boli si mutatii, rautate si indiferenta, razboaie ce ucid in masa, otravire prin alimente si medicamente, perioada in care totusi exista antibioticul, exista asistenta medicala (asa precara cum este) , exista unii oamnei inimosi care intind o mana celor in nevoie, exista SMURD, exista apa calda si sapunul, exista o oarecare liberatate de expresie desi e ingradita din ce in ce mai mult, exista credinta inca in Dumnezeu care face in continuare minuni dar suntem prea orbi si infatuati ca sa le vedem. (orice operatie reusita pe cord deschis este o minune dar noua ni se pare firesc ).
Avem posibilitatea de a face atat de multe, de a ajuta atat de mult pe cei de langa noi si o facem atat de putin. Asa cum am mai spus-o, indiferenta e primul si cel mai grav act. Ce ironie....cat de mult rau poti face ,alegand sa nu faci nimic.
Revenind la suferinta celor mici pe care tocmai am vazut-o in acele fotografii, ma incerca un sentiment atat de ciudat, incat abia astept sa ajung acasa sa imi iau fete in brate si sa le tin acolo, in speranta nimeni si nimic nu le va putea face rau niciodata.

Leia Mais…

Thursday, June 17, 2010

Cu timpul...


Am citit aceste randuri de multe ori si poate multora dintre cei ce le citesc acum le sunt cunoscute si le este cunoscuta si insemnatatea lor. Pentru ceilalti insa, iata o viziune interesanta asupra evolutiei omului inteligent si cu suflet in timp.
Lectura placuta!



“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”
Jorge Luis Borges

Leia Mais…

Tuesday, June 8, 2010

Un deceniu intr-o zi




To see a world in a grain of sand,
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand,
And eternity in an hour.

W. Blake

Tocmai am inchis un deceniu in cateva ore ce au zburat ca vatul.
Am avut intalnirea cu colegii de liceu dupa 10 ani. Greu de descries trairile pe care le-am avut. Liceul a fost pentru mine categoric cea mai frumoasa perioada de pana acum. Nu vreau sa minimizez realizarile perioadei ce a urmat care nu sunt tocmai de ignorat, dar liceul ramane liceu.
Reintrand in atmosfera aceea am retrait inclusiv senzatiile acelea adolescentine de fluturasi de emotie la vederea unor colegi…., a celor mai multi dintre colegi.
M-am bucurat foarte foarte mult sa vad ca cei mai multi dintre noi nu s-au schimbat. Cateva fire de par alb , o pereche de ochelari nu rperezinta nimic deosebit. Zambetele, optimismul si entuziasmul au fost ce a contat si pentru o zi am fost din nou niste pusti fara griji.
Din pacate timpul e nemilos si totul a trecut atat de repede…ca un vis dupa care te trezesti si pe langa nostalgie ai un sentiment de tristete ca s-a terminat. Ziua de duminica as caracteriza-o ca pe toamna anului 2000 cand fiecare a plecat pe drumul lui. Asa s-a intamplat si duminica cand am baut o cafea pe fuga cu cativa colegi si as fi vrut sa inghet timpul pentru ca ei sa nu mai plece….ca si mine pe drumurile lor. Insa evident ca nu pot face asa ceva.
Acum am ramas cu pozele si inca niste amintiri. Se spune ca uitarea uneori e o binecuvantare. In cazul de fata ar fi un bluestem pentru ca as vrea sa pot pastra fiecare secunda proaspata in menorie.
Sigur, poate au fost si momente mai putin placute dar cui ii pasa...... ce e frumos ramane.

Leia Mais…

Sunday, December 20, 2009

DAY DREAMING sau Tentatia imaginarului


Visez. Visez cu ochii deschisi. Mi se intampla foarte des in ultimul timp si asta imi aminteste de copilarie si de adolescenta cand in lipsa de ocupatie ma pierdeam in mine insumi si imi inchipuiam cum ar fi...daca ar fi .
Ma ingrijoreaza putin faptul ca si acum am acelasi gen de traire dar totodata sunt prins in mrejele acelui sentiment placut, cald, dulce.Ca un drog nu foarte puternic dar bun. O transa de scurta durata si redusa ca intensitate. La vremea asta poate o parte din visele lucide din anii adolescentei ar fi trebuit sa se fi implinit. Si cu toate astea doar putine s-au materializat. Inca nu am gasit geanta aia plina cu bani palmata intr-un boschete,diamantele din podul casei bunicilor nu-s, inca nu am cea mai “cool” mashina din gasca, inca nu am ajuns senator sau salvator al omenirii, inventator al leacului pt cancer, inca nu am impresionat pe nimeni cu talentul meu, nu am scos nicio melodie si nici vreun dans care sa ma scoata din anonimat, etc. Ghinion.
Odata cu trecerea timpului si vazand ca nimic din aceste vise nu se materializa (oricum nu faceam nimic in directia asta) am hotarat sa imi mai infranez putin idealurile. Sa visez mai realist. Aici a inceput sa dispara magia. In acel spatiu al meu eram atat de liber si odata cu limitarea viselor si libertatea mea s-a restarns. Latura constienta imi spunea ca trebuie sa ma limitez, altfel pierdeam contactul cu realitatea. Dar libertatea? Apoi am filosofat putin , am oprit timpul si am constatat ca cei nebuni sunt cei liberi.
Marea dilema..... sa fiu liber si rupt de realitate sau limitat si conectat la cotidian.
Concluzia mea : din cand in cand fiecare dintre noi are nevoie de o supapa prin care sa evacueze stressul si mizeria cotidiana. Unii o gasesc intr-un sport extrem, altii in citit sau alte activitati si un numar mic in acest gen de visare in care se scutura de tot ce e in jur. De griji, de stress, de shefi si de soacre, de prieteni perversi si de colegi prefacuti, de cicalitori si de politica, de televizor si radio, de internet si messenger.....de tot si intra intr-o alta dimensiune. Una interioara. Uneori poti vedea un individ privind in gol si zambind din cand in cand. Nu il deranjati.... e cu el insusi si isi incarca bateriile poate pentru a va suporta voua prostiile pentru inca cateva ore.
Visele mele de acum s-au mai schimabat. In ciuda faptului ca am hotarat sa nu mi le mai infranez, ceva din interior nu ma mai lasa sa visez la acea geanta cu bani de ex.. Acum am altele.....mai realiste, mai tangibile, poate mai lipsite de imaginatie si ma intreb daca cumva incet, incet se stinge copilul din mine.

Leia Mais…

Thursday, October 29, 2009

Me 2

video Leia Mais…

Wednesday, October 28, 2009

28 Octombrie ... o zi cu soare

28 OCTOMBRIE. O zi banala pt foarte multi sau poate foarte speciala pt alte persoane.
Pentru mine acesta zi e ca un punct de referinta. Intr-o zi de toamna acum cativa ani am deschis ochii. Satul poate de negura ce imi acoperea creierul acum multi ani am indraznit sa sper. Cautam ceva de foarte mult timp dar nu stiam ce. Simteam ca e timpul sa indraznesc insa nici nu imi dispalacea foarte mult viata mea pana la acea zi. Multa distractie. Petreceri tot timpul. Griji destul de putine si responsabilitati zero. Totusi eram parca intr-o colivie si mai grav decat atat, eram singur in ea. Am hotarat sa schimb ceva. A venit totul oarecum involuntar si pentru ca asa mi-am dorit. Sa vina totul de la sine. De atunci am inceput sa invat ceva ce nu te invata nimeni in nicio scoala. Am descoperit ca uneori un zambet pe chipul altei persoane ma poate face cu mult mai fericit decat daca zambetul ar fi fost pe chipul meu. Am invatat sa sufar cand altcineva sufera. Am invatat sa plang si sa rad din suflet. Am inceput sa traiesc.
Sigur...cu trecerea timpului, adaptarea la noul stil de viata nu a fost usoara. Am facut si greseli, am si progresat. Si vreau sa cred ca am lasat si ceva bun in urma. Odata cu trecerea anilor, cand lucrurile aveau sa se schimbe am inceput sa vad si mai clar totul. Chiar si acum , cand a trecut ceva timp si viata mea s-a schimbat din nou descopar lucruri noi, vad trecutul din unghiuri diferite si desi se spune ca nu e bine sa te uiti prea mult in urma eu o fac si o voi face intotdeauna pentru ca altfel tot ce s-a intamplat a fost in zadar. Devin din ce in ce mai convins ca totul are un sens. Ca nu suntem de capul nostru aici si ca in ciuda liberului arbitru avem un drum trasat de la care ne putem abate, insa nu prea mult. Sa zicem ca daca viata e o linie, cu siguranta noi nu o vom face niciodata o sinusoiuda. Poate cel mult prin micile decizii ii vom putea da o deviatie de cateva grade. Evident, cu cat deviatia e data mai devreme, cu atat undeva in viitor diferenta va fi mai mare fata de ipotetica linie initiala. Pt pers carora acesta zi nu le este indiferenta, Multumesc.
Ziua de astazi mai e speciala dintr-un alt motiv. Astazi am aflat ca in cateva luni, voi avea o fetita. Sunt foarte fericit si desi nu o arat, imi vine sa zburd si sa ma imbat. 28 OCTOMBRIE.....ramane o zi frumoasa de toamna cu soare.

Leia Mais…

Monday, October 19, 2009

BRAIN WASH sau ce face omul cand n-are treaba

Iata ca intorcandu-ne de la ultimul pescuit cu Fanel si Bratu am inceput sa povestim, printre altele, despre feluri de mancare (probabil de foame) si despre cum ne-ar placea sa le impartashim. Totul la modul “Ce mancam azi !?”. Avand o zi libera (inca una ca sunt shomer inca cateva zile) si fiind dupa o indigestie crunta, am hotarat sa fac ceva bun si usor de papica.

Arunc o privire in frigider si repede stiu. Acum multi ani am mancat o supa excelenta facuta de mama lui Serban. Supa crema de legume cu crutoane. Ne place sa mancam sanatos si usor, mai ales ca principala masa din zi e seara.

So...let za shou bighin:

Avem la frigider :

- 3-4 morcovi medii

- 1 telina maricica

- 6 cartofi potriviti

- 1 pastranac (optional - eu folosesc doar fiindca cineva mi-a deschis apetitul pt el)

- neste patrunjel (voi orna cu el)

- 1 ardei (sau un gogoshar)

- juma de lamaie

- juma’ de ceapa

Ne mai trebuie din dulapiorul de deasupra chiuvetei putina sare, neshte piper alb (poate fi adaugat la servire) si putin ulei -3 linguri (eu folosesc de orez dar merge si floarea soarelui – sub nicio forma de masline sau alte uleiuri exotice).

Frumos curatate se pun legumele la fiert (ardeiul doar fara miez - nu taiat in bucati- pt ca tre depielitzat). Pt ca timpul de fierbere difera si pentru ca toate sa se fiarba la fel de mult fara ca Solanum tuberosum (cartofii adica) sa se faramiteze, pe acestia ii vom adauga ulterior sau de la bun inceput punem radacinoasele taiate in cuburi mai mici. E important ca toate sa fie la fel de bine fierte pt a obtine consitenta cremoasa si nu granuloasa a produsului final.

Odata bine fierte se vor pasa toate in aceeashi oala (mai putin ceapa care se va pune cu grija la gunoi) in care le-am fiert, iar zeama de legume se va pastra separat pentru a mai lungi supa-crema daca e prea groasa (asta tzine de gust).

Se vor zapaci cu instrumentul de facut piure sau mixerul sau blenderul cu putin unt (facultativ). Dupa ce am obtinut acesta pasta de legume se pune inapoi pe foc pt 15 minute si adaugam uleiul, sare dupa gust si lamaie la fel (si evident putina zeama de legume).

Crutoanele se fac taind in cuburi mici cateva felii de paine, puse putin la cuptor sa se usuce si apoi asha fierbinti se zapacesc in putin unt amestecat cu putin usturoi exact cat sa ii dea doar o aroma discreta.

Se serveste nu foarte fierbinte, cu aceste crutoane si ornata cu putin patrunjel taiat marunt sau un praf de parmezan (ca sa faci o fitza mica poti sa-i dai cu atingere de trufe).

Optional si in afara retetei ar mai fi si niste ciuperci intregi la

conserva (in contrast cu spiritul acestui fel de mancare) ce odata taiate in doua se arunca cand mai sunt cateva minute de fiert.

Recomand un vin usor, alb, cu buchet si racoritor. Un chardonnay sau un riesling german. Pt mai multe despre vinuri un prieten bun ar putea impartashii mai multe.

Acest preparat culinar reprezinta nu doar o masa cu gust placut, care paradoxal desi usor ca si continut prin consistenta sa aduce stare de satietate, dar si un considerabil cocktail de vitamine cu puternic efect de hidratare si hranire. Cartoful este un detoxifiant eficient si slab hipnotic si calmant. Bogat in vitamine, preparat cu atentie este unul din cele mai importante alimente contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor. Telina este la randul ei un puternic detoxifiant ce contine vitamina A, B, C, K, PP, dar si minerale precum potasiu, zinc, calciu, fosfor, magneziu foarte eficient atat in hipertensiune, cicatrizant si diuretic si de ce nu....poate ca legendele populare sunt adevarate. Despre morcov nu mai dezvolt pt ca deja devin plictisitor.

Pe curand.

Leia Mais…

Monday, February 16, 2009

Runaway



V-ati gandit vreodata ca viata e o calatorie?
Un drum cu un singur sens dar cu infinite directii. Cu o multime de obiective in care te poti opri poate doar pt o secunda si apoi mergi mai departe. O lunga cautare, de ce nu poate uneori o lunga agonie presarata cu impliniri si esecuri. Un drum in care depinde de noi sa ne folosim de oportunitatile scoase in cale sau sa le ocolim folosindu-ne propriul liber arbitru.
Ne nastem si de acolo incepe fuga catre ceva ce nu stim cum arata, ce forma are, ce sacrificii presupune sau ce recompense vom avea.
Viata e o cursa. Sa privesti numai inainte e bine dar tot asteptand clipa ce urmeaza o ignoram pe cea pe care o traim, ce imediat devine trecut. Timpul e liniar si necrutator. Si astel, in goanna noastra uitam sa ne bucuram de present. Desi inaintam, suntem blocati intre 2 dimensiuni. Undeva intre present si viitor. Degeaba mai intorcem capul catre trecut caci el nu va reveni niciodata.
Stiu ca tema acesta e una foarte discutata si indragesc mult dialogul atribuit lui Octavian Paler cu Dumnezeu (dar care multumita unui bun prieten am aflat ca nu ii aprtine, Paler insusi sustinand acesta) si ...cred la randul meu ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne oprim putin din goanna asta si sa ne bucucram de prezent.
Am facut greseala de a traii in viitor si uitandu-ma la randul meu putin inapoi vad cate lucruri am ignorat, cate figuri am uitat, cate cuvinte nu am spus si cat rau am produs cu indiferenta.

Leia Mais…

Despre prietenie


Exista prietenie sau e doar o iluzie pe care ne-o facem?... o consolare, ca nu suntem singuri in lupta cotidiana.
Eu cred ca adevarata prietenie nu exista decat intre doua persoane care se iubesc si urmeaza sa infaptuiasca o familie sau sunt deja parte dintr-o familie unde legaturile sunt mult mai bine facute (dar nici aici nu e garantat). In cazul tuturor celorlalti, e o chestie de conjunctura. Nu neg faptul ca o anumita persoana te va ajuta atunci cand iti va fi mai greu dar cred ca o face nu doar pentru tine, ci in virtutea principiilor ei, a unui oarecare atasament si a faptului ca poate o va chinuii constiinta apoi daca ramane indiferent. Dupa cum se vede toate motivele au o aura de egoism si nu de acel altruism gasit de cele mai multe ori in carti sau in filme. De aici pana a spune ca exista acel om care sa iti fie aproape oricand ii vei cere, sau el va considera de cuviinta, totul neconditionat ,….e distanta uriasa.
Eu daca ma consider prieten cuiva, voi face tot posibilul sa nu il pun in postura de a face gesturi extreme pentru mine. As vrea sa cred ca daca i-as cere ceva, m-ar ajuta, dar prefer sa nu fie nevoie sa ii cer acest lucru. Poate si fiindca mi-e frica sa nu descopar ca de fapt nu ar face acel gest.
Am rascolit literatura in ultimul timp si am gasit pareri diferite despre prietenie. Poate unele scrise si in virtutea unor experiente traite de autori. Unii o canta si o ridica pe culmile absolutului, altii spun clar : “nu exista prietenie, exista doar interese comune duse la indeplinire intr-o maniera armonioasa si profitabila pentru toate partile si limitata ca durata”. Apoi se stinge.
Tind sa fiu de accord cu ultima varianta, desi nu as vrea. As vrea sa cred ca e cineva acolo, in afara de familie si Dumnezeu, pe care sa ma pot sprijini cand imi va fi greu. Ceea ce vreau eu de fapt e o polita de asigurare, nu? Cineva ar putea spune ca daca pur si simplu eu sunt egoist si fara scrupule, asta nu inseamna ca toata lumea e asha.
Atunci eu le raspund astefel : numarati-va prietenii si vechimea lor. Veti constata cu stupoare ca prin viata voastra au trecut multi. Daca a ramas macar un singur om pe care sa il considerati prieten si asa e de multi ani, sunteti norocosi. Daca nu, atunci sunteti oamneni normali care se nasc si mor, singuri.

Leia Mais…

Saturday, January 10, 2009

Nunta muta


Daca tot tezaurul furat, daca toate fetele romance care le-au ajuns in cale si care au fost violate sau ucise, daca jaful facut in Romania, daca umilinta indurata de romani, daca nu am fi fost marioneta lor, daca robinetul de gaz inchis,daca aroganta cu care ne trateaza, daca puscariile ce au fost pline de dizidenti care pur si simplu au refuzat sa creada ca ei …..si alte enorm de multe motive NU sunt destule pentru a detesta si blestema din adancul sufletului ceea ce inseamna Marx, Lenin, Stalin, socialismul, comunismul, Ana Pauker si toti retardatii care au participat la ce s-a intamplat din spatele baionetei sovietice, …atunci va recomand “Nunta muta”.
Un film ce mi-a readus gustul amar ce il simteam in timp ce ma uitam la “Memorialul durerii” si nu pot decat sa ma inclin in fata celor ce au indurat mizeriile socialiste.
Si daca tot raul facut nu a fost indeajuns, ignoranta unora dintre noi nu face decat sa infiga mai adanc baioneta sovietica in pieptul taranului roman care a refuzat sa i se ia pamantul, sa il iubeasca pe tatuca Stalin sau sa se lase calcat in picioare de soldatul rus si de indoctrinatul activist de partid.
Unul dintre cei mai mari idioti pe care i-a fatat Romania….un avorton in fapt pe nume Ion Cristoiu spunea ca isi doreste sa ajunga sa revada comunismul in Romania.
Eu i-as dori sa retraiasca tot ce au indurat cei ce au avut curajul sa refuze colectivizarea si apoi sa vorbeasca la televizor despre cat de rau e acum.

Leia Mais…

Sunday, December 14, 2008

Viata din anii nostri


Incep acest mic dicurs pornind de la vorbele lui Abraham Lincon, rostit prin gura marelui maestru Radu Beligan la decernarea premiului de excelenta "Realitatea-Catavencu", acest monstru sacru al teatrului romanesc si European : “In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai.” Genial, nu?
Cu gandul la acest citat trebuie sa mentionez ca nu ma refer la cineva anume. Ci la o stare.
Sunt foarte multe persoane al caror CV e cel putin impresionant ca si marime, dar care dupa ce se sting din viata, abia familia lor daca si-i mai aminteste …..si mai sunt multi a caror viata nu inseamna foarte mult, dar gloria lor se manifesta prin ceea ce au lasat in urma. Fie ca vorbim despre gesturi mici si nesemnificative, dar memorabile sau actiuni ce influenteaza o generatie intreaga.
In acesta toamna a trecut in lumea celor drepti un om pe care l-am admirat intotdeauna din umbra. Se numea Dr. Caloianu. Copil fiind vedeam cum uneori, la masina domnului doctor, in manerul de la portiere erau cateva flori puse. Am vazut scena asta de zeci de ori. Niciodata nu l-am vazut pe cel ce punea florile dar l-am intrebat pe tatal meu ce se intampla. Am aflat ca e vorba despre un fost pacient de-al Dr. Caloianu care a fost salvat de la moarte sau ceva de genul acesta si de fiecare data cand acel om trecea prin zona , ii punea cateva flori ca semn de apreciere. Asta se intampla imediat dupa operatie si a continuat timp de aproximativ 20 an. Am fost profund impresionat si am realizat ca acesta e GLORIA . Acestea sunt lucrurile memorabile care intr-adevar dau o satisfactie mai mare decat multele zerouri din contul unora.
Hrana spirituala nu tine neaparat de foame…..dar da savoarea vietii. E sculptura ce sta ascunsa in blocul de marmura . Face ca atunci cand tragem o linie sa fim fericiti cu noi insine. La ce folos o viata de success (material vorbind), si cu o constiinta incarcata pe masura succesului si/sau cu goliciune sufleteasca?
Da …nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai. Cu fiecare zi, cu fiecare gest il construim pe cel ce maine il vom vedea in oglinda.

Leia Mais…

Tuesday, December 9, 2008

De ce fugi ?

Fiecare dintre noi a fost pus cel putin odata in situatia de a lua o decizie majora. Sunt momente grele dar de cele mai multe ori le depasim in ciuda faptului ca mai luam si decizii gresite ( faza cu “correct” sau “gresit” ramane o chestie de perspectiva in sensul ca peste ceva timp, o decizie ce in prima faza s-a dovedit a fi gresita ulterior se poate constata ca a fost o decizie buna sau invers). Dar nu despre aceste decizii vreau sa vorbesc eu. Ma refer la cele mici. Cele marunte de genul “unde iesim in seara asta” sau atunci cand te intreaba cineva ce si cum sa faca sit u ii raspunzi :” nu stiu , frate…..faci cum vrei !”.
E foarte ciudat cum multi dintre noi dorim sa fim creditati si bagati in seama si atunci cand suntem pusi in situatia de a lua o decizie cat de marunta, fugim de responsabilitate.
De ce fugim?
Poate fiindca suntem lasi. Poate fiindca suntem mult prea precauti si nu vrem ca decizia noastra sa influenteze prea multa lume. Dar, pt numele lui Dumnezeu….de ce e asha de greu sa ne asumam o responsabilitate?
Spre exemplu…tu de ce fugi?


Odata

Leia Mais…

Wednesday, November 26, 2008

Fericirea




Greu cuvant ar spune unii. Asta spun si eu cu atat mai mult cu cat consider ca fericirea e o himera. De cele mai multe ori o vezi cand déjà a trecut sau cand e in ochii celeilate persoane, indifferent cine ar fi aceasta. Asa cum spune si filmul, mai toata viata e o lunga fugareala in care fericirea pare sa fie in imediata apropiere si imediat ce faci un pas ,ea pleaca putin mai departe, determinandu-te sa o urmaresti, atras fiind de imaginea ei ce pare atat de accesibila.
Apoi, dupa multi ani de cautare, cand cedam , ea apare langa noi…..se aseaza pe acceasi banca unde tu stai epuizat si iti arata putin trecutul. Constati cu stupefactie ca fericirea e de fapt cu tine in acea cursa nebuna si ceea ce urmaresti e doar o himera, o viziune personala asupra fericirii, viziune influentata de toti factorii ce te inconjoara.
N-as vrea sa se inteleaga ca militez pentru mediocritate. E in destinul fiecaruia dintre noi sa alergam. Asa e viata. Iar cei ce nu urmaresc acesta himera, de fapt nu traiesc.
Am cunoscut oameni fara idealuri. Oameni ce au primit fara effort cam tot ce si-au dorit. Ii compatimesc. O viata traita fara dezamagiri,fara iubiri inaripate, fara sperante nefondate, fara iubiri sfaramate, fara intriga, fara nopti nedormite la gandul persoanei iubite, fara grija zilei de maine, fara preocupari filosofice, fara lacrimi amare, fara explozia din suflet atunci cand o persoana anume iti zambeste si sti ca ai un loc in sufletul ei, fara emotia unui examen, fara amaraciunea primului examen picat, fara bucuria notei 5 la cel mai greu examen din viata,fara macar o lacrima de iubire…e o viata traita degeaba.
Sa fie oare fericirea in tot ce am scris mai sus?
Eu cred ca da si tocmai deaceea o vedem abia atunci cand trece.

Leia Mais…

Wednesday, October 8, 2008

HOLIUD


Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu "lectiile" date de filmele americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor.Despre ce este vorba? Sa vedem:
1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.
2. Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.
3. Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.
4. Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.
5. Nu conteaza daca intr-o lupta martial a numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.
6. Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.
7. Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.
8. Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.
9. Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.
10. Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.
11. Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.
12. Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.
13. O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.
14. Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.
15. Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.
16. Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.
17. Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.
18. Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.
19. Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi - dar numai in cele mai transparente desuuri - sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.
20. Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier text nu va avea cursor, dar va spune intotdeauna: "Introdu parola".
21. Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.
22. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.
23. Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.
24. Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.
25. In timpul tuturor investigatiilor politiei, detectivii viziteaza obligatoriu, cel putin o data, un club de stiptease.
26. Toate numerele de telefon din America incep cu 555.
27. Majoritatea cainilor sunt nemuritori.
28. Daca esti urmarit prin oras, poti sa te ascunzi intr-o parada de ziua Sfantului Patrick indiferent de anotimpul in care se petrece actiunea.
29. Sistemul de ventilatie al unei cladiri este locul perfect in care sa te ascunzi. Nimeni, nici o data, nu se va gandi sa caute in locul in care poti sa te deplasezi dintr-o parte a cladirii in cealalta fara nici o greutate.
30. Cand platesti un taxi, nu te uita la portofel. Apuca o bancnota la intamplare si sigur va fi suma exacta ce trebuie achitata.
31. Orice rasa extraterestra poate sa lase insarcinata o pamanteanca.
32. Bucatariile nu sunt echipate cu intrerupatoare. Cand folosesti o bucatarie noaptea, trebuie sa lasi frigiderul deschis pentru a avea lumina in incapere.
33. Un singur bat de chibrit aprins, este suficient pentru a ilumina o camera de marimea unui stadion.
34. Toti oamenii din vechime, indiferent de epoca, au dinti perfecti.
35. Cu toate ca in secolul XX este posibil sa tragi cu o arma intr-un obiect aflat in afara razei vizuale, oamenii secolului XXIII vor pierde aceasta abilitate.
36. Nu este necesar sa saluti atunci cand incepi sau termini o convorbire telefonica.
37. Cand sunt singuri, toti strainii prefera sa vorbeasca in engleza unul cu celalalt.
38. Orice incuietoare poate fi deschisa cu o carte de credit sau o agrafa in cateva secunde. Exceptie fac cazurile cand dincolo de usa este un copil amenintat de un incediu.
39. Toate buletinele de stiri contin materiale care te afecteaza direct si sunt difuzate in momentul in care tu deschizi televizorul.
40. Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.
41. Majoritatea personajelor gandesc cu voce, ca si cand simt nevoiasa vorbeasca singuri.
42. Oricand vom avea o scena de lupta in ring, pentru a castiga unul din cei 2, acesta trebuie sa fie batut mar pana nu mai poate sta pe picioare pentru ca apoi, fara sa mai simta vreo durere se intoarce in lupta si castiga prin doar cateva lovituri puternice si foarte inspirate.

Leia Mais…

Tuesday, October 7, 2008

Viata privita printr-un geam de tramvai… din interior.


In acesta toamna am intrat in al 9-lea an de cand sunt detasat in acest oras. Cand am venit chiar nu stiam la ce sa ma astept. Aveam o idée despre cum arata viata aici dar stiam ca niste simple vizite nu sunt relevante. Oricum nu eram prea optimist dar cu gandul ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate am pasit cu dreptul. Nu au fost niste ani usori dar au fost presarati cu momente foarte frumoase si chiar si cele neplacute mi le amintesc cu un zambet nostalgic pe buze. As fi vrut sa pastrez atmosfera primilor ani aici in Bucuresti. De cativa ani insa viata mi se pare imposibila. Poate mi-am pierdut eu rabdarea sau poate chiar totul a devenit extraordinar de stressant.
Pe langa foarte multele contracalitati ale acestui oras (nu voi insist pe ele….cei mai multi le stiu), cea care ma deranjeaza cel mai rau este libertatea de miscare. Transportul si timpul alocat lui.
Spuneam ca sunt in al 9-lea an de bucuresti…..tot de atatia ani merg cu mijloacele de transport in comun ca mashina se lasa asteptata. De aproximativ 3 ani depind de un tranvai nenorocit. El in sine e foarte bun pt ca shunteaza Bucurestiul dare eu il urasc. De ce? Pt ca fiecare dimineatza inseamna o aventura.
Cum e viata si lumea private printr-un geam de tranvai? Ca un film facut imediat dupa revolutie de genul Balanta sau Patul conjugal. Un décor gri pamantiu asezonat cu momente de umor nergu. As spune ca viata nu e tocmai frumoasa indiferent pe ce parte a geamului esti, atata timp cat privesti acest geam. Bineinteles ca fiecare poate gasi frumusetea in orice altceva si astfel sa considere ca viata lui/ei e foarte frumoasa. Toata stima si invidia pe aceasta persoana. Eu am motivele mele insa.
Ca in fiecare dimineata, si astazi m-am indreptat catre locul de munca. Oameni grabiti, o coada interminabila de masini, claxoane si ambulante blocate ce urla pentru a-si face loc. N-ai cu cine. Majoritatea soferilor sunt insensibili iar cei ce incearca macar sa faca loc…nu au unde. Music to my ears.
Ajung in statie si ma gandesc….”azi am ajuns mai devreme…nu voi intarzia”. La venirea tramvaiului sperantele mele se spulbera. Oameni inghesuiti a caror silueta e lipita de geamul usii. Aproape ca nu mai respira. Acolo unde sunt ei ar trebuii sa urc si eu....si cele cateva zeci de suflete ce asteapta ca si mine. Acelasi tratament in fiecare dimineata. Si ma urc...ca nu am de ales. Ma urc daca pot. Dupa eforturi mari, injuraturi, coate in burta reusesc sa urc si sa ma contopesc cu masa de oameni. Formam un tot unitar. O masa compacta. Pe langa faptul ca nu e aer, nici distensia plamanilor nu se poate face datorita aglomeratiei.
Sunt in tramvai. Si teoretic ar trebuii sa ajung la timp. Problema e ca in fiecare statie mai sunt oameni ce vor sa urce si putini care coboara. Si astefel asistam in fiecare statie cum se chinuie inca un disperat care vrea sa ajunga ca mine, sa urce si el. Un spectacol grotesc si o priveliste dezolanta. Unii mai violenti, altii mai cu bun simt. Dar mai poate exista bun simt in conditiile astea? Usile nu se inchid si astefel stam. Si stam…si stam. Pana cand cineva se hotaraste sa coboare sau cu tupeu se impinge mai tare ca sa se inchida usile.privirile celor ce nu au putut urca arunca sageti de pe refugiul tramvaiului. Pt o secunda si-ar dori ca acest tramvai sa sara in aer. Sfarteca siluetele ce se vad pe geam cu privirea lor. Au motivele lor si cumva ii inteleg pt ca am trait si eu ce traiesc ei acum.
Dimineata de dimineata aceeasi poveste. Aceiasi oameni. Aceeashi goama.
In astefel de conditii oamenii se cainesc. Devin egoisti si ajung sa calce pana si cele mai simple valori pe care odata le-au urmat.
Ca si mine….caci sunt unul de-al lor, oricat de mult m-as amagii ca nu.
p.s.: intotdeauna am considerat ca viata in acest oras e frumoasa de la un anumit nivel in sus. Eu nu pot spune care, pentru ca acolo merg destul de rar. Dar va pot spune cu certitudine de la care nivel in jos e mai putin frumoasa

Leia Mais…

Monday, October 6, 2008

CINE SUNTEM ???

Sigur, titlul poate ca suna putin filosofic dar tema propusa e una foarte palpabila.
Totul vine la sugestia unei preietene si vreau sa ii multumesc pe acesta cale.
Cand ma intreb :”cine suntem?”, referirea mea merge direct la intelect si instincte. Cat din animalul al carui material genetic cica il purtam in continuare (desi mult imbunatatit) mai este in noi si in ce fel se manifesta?
Ma voi concentra intai pe partea de instinct.
Subiectii sunt:
- un reprezentant al sexului masculin, adult sanatos, dezvoltat sexual si cu potential mediu, provenind dintr-un mediu social mediu si cu o educatie medie. Astfel am creat subiectul ideal.
- un reprezentant al sexului feminin, cu caracteristici asemanatoare omologului sau dar cu bagaj genetic cat mai diferit.
In interactiunea celor doi vom ignora aspectele legate de munca,in ciuda faptului ca uneori comportamentul acestora se va manifesta si prin munca. In conditiile in care din punct de vedere genetic ei sunt cat mai diferiti, se presupune ca exista un minim ce atractie. Acel “chemistry” foarte folosit de americani. E clar ca nu e destul pentru a-i face pe cei doi sa se apropie. Ei vor actiona independent si fiecare cu mijloacele proprii. Vor incerca sa se impresioneze si sa isi puna in valoare calitatile in vederea atragerii partenerului. Isi vor etala atat calitatile fizice cat sip e cele intelectuale. Omul este o fiinta inteligenta deci unul dintre criteriile de atractie ar trebuii sa fie si cel intelectual. Scopul final din punct de vedere strict animalic este procreerea si aducerea pe lume de urmasi sanatosi si cat mai puternici…cat mai competitivi. Astfel se asigura continuitatea speciei si de ce nu, imbunatatirea ei. Din punct de vedere fizic cei doi parteneri vor cauta exact acele atribute ce o fac pe ea o buna purtatoare de sarcina (un bazin lat si solduri puternice) ce va avea capacitatea de a-si hranii puiul (aici ma refer la mameloane cu dimensiuni considerabile si sanatoase – marime si forma) si pe el un bun purtator de material genetic , un bun partener sexual si un puternic aparator al familiei. De observat notiunea noua: “familia”. Omul este prin definitie o fiinta sociala de unde deducem ca si barbatul (cel putin theoretic) va sta alaturi de partenera sa si de urmasi pentru a-i proteja si a le imprima din calitatile sale, fie ca vorbim de calitati de vanator sau de calitati intelectuale. Sa nu uitam…produsul trebuie sa fie unul foarte competitiv. S-ar mai putea vorbii foarte mult pe acesta tema dar pentru cei interesati exista multe tratate de andrologie.
Acum sa revenim putin cu picioarele pe pamant. Povestea de sus e destul de frumoasa si simpla. Dar in realitatea noastra nu mai e tocmai asa. Acum avem poate aceleasi tendinte dar cu siguranta manifestarile sunt altele. Factorul social are un impact mult mai mare si singura lui concurenta ar putea fi ceea ce noi numim “sentimente”. Da…..hai sa repetam impreuna :” sen-ti-men-te”. Suna cunoscut cuvantul acesta? Dar stim ce inseamna? (Vom detalia intr-o discutie viitoare.). Vorbeam de alte mijloace.... Din pacate doar unele materiale. A detine sau nu un automobil cat mai mare si luxos sau puternic, a avea cat mai multe bijuterii la vedere, a construii o casa cu cat mai multe camere in conditiile in care familia are 3 membrii, a stange si etala ,prin orice mijloace o avere ce nu reprezinta decat hrana pentru propriul orgoliu, a atrage atentia cu ABSOLUT ORICE PRET.
Comportamentul mitocanesc este de la sine inteles. Vine la pachet si este invers proportional cu nivelul educatiei si numarul de neuroni activi.
Poate ca voi fi considerat cam feminist dar acum ar fi momentul ca acel plus fata de animale sa isi faca simtita prezenta.
Inteligenta. Da….. ea ar trebuii sa ne opreasca din a fluiera dupa o femeie pe strada, din a ne manisfesta ca niste maimute la vederea unui posterior frumos conturat al unei femei, din a ne zmulge privirea din decolteul femeii cu care vorbim (chestie foarte grea…am experimentat pe propria piele niste momente destul de jenante dar de ce nu…pline de sinceritate, cand desi auzeam o voce care spunea CLAR….”priveste-o in ochi si asculta ce spune”…privirea mea era efectiv lipita si ratacita in generosul decolteu iar lupta cu mine era pierduta din clipa in care partenera de “discutie “ a ales acea camasa sau cand providenta a facut ca acel nasture sa se deschida). Poate ca inteligenta ar fi cea care ar trebuii sa ne invete sa tacem cateodata. Poate ar trebuii sa le opresca pe femei din a se pune efectiv pe tava dezbracandu-se din ce in ce mai mult. Sunt ipocrit. Recunosc ca atunci cand vad un corp frumos intorc capul pe strada dar sunt convins ca daca ceea ce mi se da pe tava mi-ar fi sugerat, interesul ar fi mai mare si poate ar exista o finalitate. O femeie ce stie sa isi expuna anumite parti ale corpului, foarte putin vulgare si intr-un anumit fel ar reusii sa atraga un segment mult mai de calitate al sexului opus. In general primesti ceea ce oferi. Oferind vulgaritate primesi vulgaritate si mitocanie si de ce nu…abuzz. Eu personal recomand o prudenta fata de extreme si nu cred ca cineva le recomanda. O stare de echilibru intre cei doi parteneri, cu respect si putina provocare, cu indrazneala si decenta, cu un zambet discret in locul unei replici taioase, fara prejudecati,.... cu bun simt ,tact si imaginatie. Sa stie sa “se vanda” atat de scump incat cel ce “cumpara” sa fie mandru de marfa lui si atat de ieftin incat sa nu ramana “nevanduta”. Imi cer scuze pt terminologie dar inspiratia ma abandoneaza uneori.
Exista pareri care spun ca inainte, si aici vorbesc de multe decenii, relatia acesta era mult mai buna si exista mult mai mult respect. Eu ii contrazic. Daca acesta relatie este in stricta legatura cu coeficientul de inteligenta si nivelul de educatie …si aruncam o privire putin in trecut sa vedem care era procentul de oameni educati ,vom observa ca a traii in zilele noastre….este de preferat secolului trecut.
Discursul meu nu se vrea a fi o suma de sfaturi…ci mai degraba o viziune detasata si cat mai putin subiectiva asupra relatiei barbat-femeie.

Leia Mais…

Friday, October 3, 2008

Ce ne enerveaza !?! Ep 2

Evident sunt multe lucrurile care ne enerveaza. Mai mult sau mai putin in functie de cat de intinsi ne sunt nervii.
Exista insa unele lucruri care ne enerveaza indifferent de starea in care suntem: ticurile verbale (ale celorlalti evident).
Primul si cel mai cunoscut e faimosul “deci”. Nu putini erau cei ce incepeau o fraza cu concluzia. Cred ca punandu-l pe acest “:deci” la inceput incercau sa dea impresia ca “ei stiu de fapt care e treaba”. Apoi a aparut obisnuinta si de aici un fenomen de masa.
Aceasta e una din situatiile in care a functionat dictonul “Ridendo castigat mores”. Multi simtindu-se ironizati au incercat sa se corecteze. Cativa au reusit, cativa nu....dar cei mai multi inca se straduiesc.
A ...a....a....a..... da....la acest „a” ma refer. Acest sunet care ne zgarie timpanele cand vorbeste Gica Popescu (n.r.: fost fotbalist ,mare glorie, usor analfabet si de curand....evazionist) sau care se aude din camera alaturata unde un octogenar il priveste total absorbit pe Dan Diaconescu (n.r.: un tigan mic care are o televiziune unde cativa invitati isi rezolva problemele in direct).
Ajungem la preferatul meu : „stii?”
E imposibil ca macar o data in viata sa nu fi vorbit cu o persoana care la fiecare sfarsit de fraza sa bage acest „stii?”
Ideea e ca nu il pronuntzi pur si simplu.....tre sa ai un ton afectat. Se va rosti lent,prelung..... in totala opzitie fata de resul frazei care vine foarte rapid. ”Am fost cu fetele la mall,stii?” Ar mai putea fi perfectionata tehnica de rostire a „stii?”-ului dar nu vreau sa dau idei celor inca intregi la cap.
Uneori cand am chef de distractie raspuncu cu un sec „Nu!” iar povestitorul (ce cele mai multe ori persoana de sex femenan - poate fi gasita pe http://pitzipoanca.org/ dar am intalnit si oameni foarte normali care au fost contaminati de colectiv cu acest flagel) abia dupa a 4-a sau a 5-a oara cand eu am spus „nu!” imi da replica: „nu,ce?”
Evident raspunsul meu e „nu stiu...ca daca as stii nu te-as mai lasa sa vorbesti de 10 min fara pauza”.
De curand am avut si o discutie in contradictoriu cu o persoana care incerca sa ma convinga ca acest „stii?” e perfect normal si la locul lui atunci cand e bagat in fraza de cat mai multe ori. Regret ca am avut o apreciere acida la adresa ei dar nu regret ca am sustinut un punct de vedere.
Lista poate continua cu „auzi?” , „stii ceva?” , „faza e...” , „cica” .......”dude!” (multumesc unei prietene pt acest „dude”)...... si mai am unu. Nu stiu sigur daca e bine sa il pun. Ma tem ca voi starnii animozitati.
Ce-o fi o fi....e vorba de „gizas!!!”.
Acum sa imi fac si eu autocritica: ce ma enerveaza la mine.....si cred ca ii enerveaza si pe altii....atunci cand povestesc sau explic cuiva ceva, dupa unele fraze apare un sacaitor „da?” din dorinta de a mi se confirma ca persoana respectiva a inteles. Asta sunt.
p.s.: aaa....era sa uit. „moshule”, „meshtere” , "gogule" ma scot din minti.
Oi fi eu mai neuroastenic.
Chao....

Leia Mais…

Wednesday, October 1, 2008

Contraste...


Traim intr-o societate foarte pestrita. Intr-un oras foarte pestrit si intr-o tara foarte pestrita.
E desul sa te plimbi putin pe strazile bucurestene ca sa vezi aceste contraste.
In autobus langa un fost puscarias poate sta un profesor cu 20 ani experienta.singura problema e ca profu sta in picioare si parnaiashu se scurge pe 2 scaune…..
Centrul e un adevarat monument al felului in care iti poti bate joc de cultura. Langa o cladire cu valoare istorica se ridica un bloc fara pic de imaginatie. O gramada de sticla si fier pe langa care au facut sau vor face videoclipuri cei mai cunoscuti “artisti “autohtoni sau trupe de fete ce isi plang iubirile apuse (intr-o garsoniera dintr-un bloc jegos din rahova intr-o dupamiaza de vara dupa ce a convins-o porcu ala ca nu o sa ii faca nimic si de fapt…..).
Indiferent de cartier , la semafor poti vedea o Dacie tunata care incearca sa faca o liniuta cu un CL 63 AMG. Numai Dumnezeu stie ce-o fi in capul ametitului sofer de Dacie dar el incearca sa impresioneze. Forteaza, e agresiv, sta aplecat, tine doar o mana pe volan (e shmecher,ma-ntelegi?),mana de pe volan are atasat un fake prost de Braitling sau Patec Felip (undeva pe la 5-10 mii euro bucata). Nici cu cel din CL nu mi-e rusine. Prin geamurile fumurii se vede o umbra de lant de aur cu cruce mare….”sa se vede valoarea”.
Asta nu e orice tziganash care a pus mana pe o masina. E smecherul. Nu il cunosc prea bine pe asta si nici nu vreau neaparat. Nu tin sa vomit ce am mancat la pranz.
Acum ceva timp mergeam la un prieten care sta pe undecva pe la Unirii…spre Alba Iulia mai exact. De pe Calarasi am zis sa o iau pe jos…ca asa cum mi-a zis Mircea, “in maxim 15 minute ajungi”. Cred ca de atatia pacienti omu e putin anti-orientare-in-spatiu-si-timp. Am facut aproape 45 minute. Drumul pe care am mers e oarecum paralel cu Blvd. Unirii. Niste stradute inguste si oarecum cochete. Case…multe case.
Unde este contrastul?
Pai prima casa e una normala,micuta,curat fara etaj.
Urmatoarea e o fosta casa boiereasca unde de ceva timp locuiesc niste aborigeni….tigani. O imagine dezarmanta cu peretii exteriori murdari ( resturi biologice mai exact), stolerie smulsa ce probabil a folosit ca lemn de foc iarna trecuta si nelipsitii paraziti in fata portii cu posteriorul bine proptit pe bordiure (déjà a luat forma posteriorului acestui platitor de taxe si impozite) cu berea la 2 litri langa, o rasnitza de unde se auzea o manea ordinara, cu tigara in bot ce isi expune si supravegheaza atent puradeii ce zburda dand dovada de o libertate nemaintalnita (evident cu viermisorul la vedere pe mijlocul carosabilului) decat la acesta comunitate cu inalt simt cultural. (de la Medelin cetire)
Contrastul se agraveaza la urmatoarea casa.Nu e casa de tigani dar opulenta e una tipic tiganeasca. Nu are parter plus etaj ci parter plus 2 etaje plus mansarda plus garaje plus un foisor ce se zarea dupa casa in gradina. Nu are o masina. Are 3. Toate offroad. De ce oare? El stie. Se anuntza probabil vremuri grele in Bucuresti si...cu atatea santiere,omu e precaut. Ma rog.....v-ati facut oarecum o imagine. Ca sa scurtez…..Urmatoarea casa era una nationalizata si parasita, cel mai probabil in litigiu luata de un smecher care a cumparat drepturile judecatoresti de la un pui de evreu care a plecat din Romania acum 100 ani.
In tot acest pastel ma intreb : eu si cei apropiati mie…unde suntem? Din ce categorie facem parte. As zice undeva la mijloc…dar unde?
Cu puradeii nu vreau. La jeepuri nu incap, loganu de la stop nu imi place, la prima casa stau doi batranei deja impacati cu soarta ca pana la sfarsitul zilelor lor vor trebuii sa schimbe geamurile sparte de vecinii indieni.
Si am luat hotararea.....o sa ma mut din Bucuresti....candva….intr-o zi cu soare ……si fara sa ma uit inapoi.

Leia Mais…

Ce ne enerveaza....

Va propun urmatoarele expresii:
- tascuri
- a asignia
- a agrementa
- trend
- a sarciuii (search)
- proactiv ( a fi)
- a forvarda
-si .....a cancela

Va suna cunoscut?
Cei ce lucreaza intr-o multinationala sigur au auzit.
Automat gandul imi fuge la mult-blamatul domn Pruteanu. ”un babalac senil” ar zice unii. Dar cata dreptate avea acest om atunci cand a propus eliminarea cuvintelor provenite din alta limba prin folosirea echivalentelor romanesti. Astfel se evita acesta stalcire, acesta prostitutie a limbajului folosit.
Mai trist este ca cei ce prostitueaza limba romana in felul asta sunt pana in 35 ani.
De ce o fac? Asta chiar nu stiu. Presupun insa ca o fac din dorinta de a parea mai apropiati de obiectul de activitate , din dorinta de a parea ce nu sunt, din tentativa penibila de a folosi un limbaj ”elevat” ...si mai apoi din obisnuinta. Am exclus clar, cazul celor care fiind o foarte mare parte a timpului in strainatate au imprumutat fara sa vrea aceste expresii.
Evident lista prostitutiei poate continua dar déjà incepe sa doara.
Din ciclul: “ce ne enerveaza?” , va recomand cu caldura sa faceti sarciuri in comportamentul dumneavoastra si sa observati ca trendu’ e de agrementare asupra tascurilor asigniate si sa fiti proactivi.
Tu? Te simti proactiv?
Daca nu, start being asha,my friend ca life is tuff si nu se stie unde nimeresti. Got it?
De la mine, cele mai bune regards va doresc.…for now.

P.S.: AZI AM MAI AUZIT DOUA: A CLICUII (click) SI A MENEGIUII (MANAGEMENT).
Va spun sincer. ..pe mine ma pufneste rasul dar nu e de ras. Toti acesti termeni sunt folositi de oameni cu studii superioare ce isi doresc a fi intelectuali.
"We are going to Hell.......oh,heeeere we aaare."

Leia Mais…

Monday, September 29, 2008

Societatea … vesnicul vinovat.

Sunt déjà plictist de aceasta replica reshapata : “e vina societatii dom’le”.
Ce este societatea de fapt? In principiu este notiunea ce defineste o comunitate mai mult sau mai putin mare, bla,bla,bla….
De fapt ce este: este acel cos de gunoi, acea ascunzatoare de sobolani unde aruncam toate mizeriile pe care nu vrem sa ni le asumam. Reprezinta expresia lasitatii si a ipocriziei.
Cat de simplu e sa catalogam un caz de cersetorie ca fiind din “vina societatii”. Clar ....e din cauza ca noi incurajam acest fenomen. Ei se joaca cu sentimentele noastre....noi suntem slabi de inger si le aruncam un ban.
Problema adevarata e chiar printre randurile de mai sus: de ce ” noi” si nu eu? De ce ”ei” si nu ”el” ....de ce ”voi” si nu TU?
Ce incerc sa evidentiez este stilul prin care majoritatea dintre noi ne ascundem in spatele unui colectiv…..in speranta ca daca vinovatul e unul multiplu, vina va fi stearsa sau minimizata.
Orice greseala a “societatii” e o greseala fiecaruia dintre noi si daca am ales sa facem parte din acesta, inseamna ca trebuie sa ne asumam fiecare din defectele ei.
Foarte anuzant faptul ca atunci cand vine vorba de o reusita nu mai este “colectiva” ci individuala si imediat se gaseste cineva sa si-o asume. De ce nu ar fi la fel si in cazul greselilor,rateurilor……in cazul incapacitatii.Sigur…..sunt un ipocrit pana la urma, nu?

Leia Mais…

Thursday, May 22, 2008

Corporate Bull-shit



Este fascinant si totodata dureros felul in care unii oameni se ascund de realitate.
Modalitatea cea mai usoara de a te ascunde de realiatate e refugiul intr-o alta activitate. Concentrarea atentiei 100% catre acea activitate ce devine ca o obsesie. Oamenii incep sa vorbeasca despre activitatea lor in pauzele de la munca, in timpul mesei, in autobus, in pat inainte de culcare, cu prietenii unde incerca sa monopolizeze discutiile sau cu orice ocazie cand au ceva de spus sau apare un moment de liniste.
In adancul sufletului lor sunt constienti ca la capitolul imagine pierd putin cate putin si din dorinta de compensare, aduc foarte des aspecte ale activitatii lor in discutie … in speranta ca asta ii va reabilita.
Ce moment trist… e clar ca majoritatea celor ce nu fac parte din acea organizatie dau semene de plictiseala dupa primele minute. E o imagine deprimanta sa vezi un om cum bate campii despre o tema mai mult sau mai putin interesanta , iar auditoriul nu stie cum sa incheie subiectul sau mai rau, discutia cu povestitorul.
Sa revenim insa la refugiat.
Ce e cu el? De ce a ajuns in situatia asta? Care sunt factorii care l-au trimis in acesta lume? Ce il tine acolo?
Raspnsul meu e urmatorul: acest “refugiat” e o persoana de varsta medie, chiar tanara. O persoana care a studiat foarte mult dar din pacate nu a ales tocmai cel mai bun domeniu.
I se pare nedrept ca atata munca sa nu aduca satisfactie. ”Unde e rasplata?” Intreaba el....
Rasplata nu a venit...si nici nu vine singura. Ca o consolare acest individ va incerca sa mimeze. Se va amagii toata viata ca ceea ce face e bine. Ca macar “face ce ii place” sau ca nu il intereseaza alte aspecte decat munca lui. Asta e prima mare minciuna, dar pe care individul nu doar ca o crede ci se si identifica cu ea. Adevarul iese la iveala doar in momentele de disperare. De sinceritate excesiva. Atunci cand se priveste in oglinda si se intreaba …..: ce am ajuns?
Factorii care l-au trimis aici? Foarte simplu: un prim refuz sau o nereusita intr-una din experientele anterioare. O lipsa de adaptare intr-un anumit domeniu sau colectiv. O palma data de societate. O mare nemultumire la adresa celor din jur.
Ce il tine aqcolo? Acolo il tine frica unui nou esec. Il tine minimul confort oferit de actualul loc de munca. O complacere in situatia actuala. O amagire ca e fericit….ca fericirea e de fapt in lucrurile simple….si nu constientizeaza ca , cu fiecare zi devine din ca in ce mai robotic; Cu un orizont din ce in ce mai ingust. Ca libertatea spirituala are o limita, un gard ce e din ce in ce mai aproape.
Acesta peroana a renuntat la marile visuri. A renuntat la adevarata speranta. I-a disparul zambetul de pe buze sau daca va zambi va fi din cauza unui aspect amuzant legat tot de munca. Prietenii au renuntat usor la el……
Ce se intampla cu acest om?
Implineste 40 ani. Lucreza intr-o companie mare. E un mic functionar. Nu a avansat pt ca el considera ca are atat de mult bun simt ca sa nu se manjeasca cu noroiul promovarilor. A incerca sa pupe putin in fund un shef dar fiindca nu se pricepea a renuntzat si nu fiindca nu ar fi dat rezultate.
Unde il gasesti…..?
In orice mare companie. Are biroul lui. Abea daca ii auzi vocea in timpul serviciului. Decat sa spuna ceva ce ar supara , prefera sa taca. Rar il auzi cum exclama ceva …nervos fiind de ceva de pe ecranul computerului. De obicei isi raspunde singur la majoritatea intrebarilor.
El/ea este de fapt un mister. E primul la munca si pleaca ultimul.
In adancul sufletului e o persoana foarte ok. Dar s-a inchis in sine pentru a nu ii vedea nimeni goliciunea….incapacitatea.
Poate e produsul capitalismului…..poate e ceva fireesc.
Oricum e ceva ce nu as vrea sa ajung vreodata.

Leia Mais…