Runaway

V-ati gandit vreodata ca viata e o calatorie?
Un drum cu un singur sens dar cu infinite directii. Cu o multime de obiective in care te poti opri poate doar pt o secunda si apoi mergi mai departe. O lunga cautare, de ce nu poate uneori o lunga agonie presarata cu impliniri si esecuri. Un drum in care depinde de noi sa ne folosim de oportunitatile scoase in cale sau sa le ocolim folosindu-ne propriul liber arbitru.
Ne nastem si de acolo incepe fuga catre ceva ce nu stim cum arata, ce forma are, ce sacrificii presupune sau ce recompense vom avea.
Viata e o cursa. Sa privesti numai inainte e bine dar tot asteptand clipa ce urmeaza o ignoram pe cea pe care o traim, ce imediat devine trecut. Timpul e liniar si necrutator. Si astel, in goanna noastra uitam sa ne bucuram de present. Desi inaintam, suntem blocati intre 2 dimensiuni. Undeva intre present si viitor. Degeaba mai intorcem capul catre trecut caci el nu va reveni niciodata.
Stiu ca tema acesta e una foarte discutata si indragesc mult dialogul atribuit lui Octavian Paler cu Dumnezeu (dar care multumita unui bun prieten am aflat ca nu ii aprtine, Paler insusi sustinand acesta) si ...cred la randul meu ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne oprim putin din goanna asta si sa ne bucucram de prezent.
Am facut greseala de a traii in viitor si uitandu-ma la randul meu putin inapoi vad cate lucruri am ignorat, cate figuri am uitat, cate cuvinte nu am spus si cat rau am produs cu indiferenta.

Leia Mais…

Despre prietenie

Exista prietenie sau e doar o iluzie pe care ne-o facem?... o consolare, ca nu suntem singuri in lupta cotidiana.
Eu cred ca adevarata prietenie nu exista decat intre doua persoane care se iubesc si urmeaza sa infaptuiasca o familie sau sunt deja parte dintr-o familie unde legaturile sunt mult mai bine facute (dar nici aici nu e garantat). In cazul tuturor celorlalti, e o chestie de conjunctura. Nu neg faptul ca o anumita persoana te va ajuta atunci cand iti va fi mai greu dar cred ca o face nu doar pentru tine, ci in virtutea principiilor ei, a unui oarecare atasament si a faptului ca poate o va chinuii constiinta apoi daca ramane indiferent. Dupa cum se vede toate motivele au o aura de egoism si nu de acel altruism gasit de cele mai multe ori in carti sau in filme. De aici pana a spune ca exista acel om care sa iti fie aproape oricand ii vei cere, sau el va considera de cuviinta, totul neconditionat ,….e distanta uriasa.
Eu daca ma consider prieten cuiva, voi face tot posibilul sa nu il pun in postura de a face gesturi extreme pentru mine. As vrea sa cred ca daca i-as cere ceva, m-ar ajuta, dar prefer sa nu fie nevoie sa ii cer acest lucru. Poate si fiindca mi-e frica sa nu descopar ca de fapt nu ar face acel gest.
Am rascolit literatura in ultimul timp si am gasit pareri diferite despre prietenie. Poate unele scrise si in virtutea unor experiente traite de autori. Unii o canta si o ridica pe culmile absolutului, altii spun clar : “nu exista prietenie, exista doar interese comune duse la indeplinire intr-o maniera armonioasa si profitabila pentru toate partile si limitata ca durata”. Apoi se stinge.
Tind sa fiu de accord cu ultima varianta, desi nu as vrea. As vrea sa cred ca e cineva acolo, in afara de familie si Dumnezeu, pe care sa ma pot sprijini cand imi va fi greu. Ceea ce vreau eu de fapt e o polita de asigurare, nu? Cineva ar putea spune ca daca pur si simplu eu sunt egoist si fara scrupule, asta nu inseamna ca toata lumea e asha.
Atunci eu le raspund astefel : numarati-va prietenii si vechimea lor. Veti constata cu stupoare ca prin viata voastra au trecut multi. Daca a ramas macar un singur om pe care sa il considerati prieten si asa e de multi ani, sunteti norocosi. Daca nu, atunci sunteti oamneni normali care se nasc si mor, singuri.

Leia Mais…