Visez. Visez cu ochii deschisi. Mi se intampla foarte des in ultimul timp si asta imi aminteste de copilarie si de adolescenta cand in lipsa de ocupatie ma pierdeam in mine insumi si imi inchipuiam cum ar fi...daca ar fi .
Ma ingrijoreaza putin faptul ca si acum am acelasi gen de traire dar totodata sunt prins in mrejele acelui sentiment placut, cald, dulce.Ca un drog nu foarte puternic dar bun. O transa de scurta durata si redusa ca intensitate. La vremea asta poate o parte din visele lucide din anii adolescentei ar fi trebuit sa se fi implinit. Si cu toate astea doar putine s-au materializat. Inca nu am gasit geanta aia plina cu bani palmata intr-un boschete,diamantele din podul casei bunicilor nu-s, inca nu am cea mai “cool” mashina din gasca, inca nu am ajuns senator sau salvator al omenirii, inventator al leacului pt cancer, inca nu am impresionat pe nimeni cu talentul meu, nu am scos nicio melodie si nici vreun dans care sa ma scoata din anonimat, etc. Ghinion.
Odata cu trecerea timpului si vazand ca nimic din aceste vise nu se materializa (oricum nu faceam nimic in directia asta) am hotarat sa imi mai infranez putin idealurile. Sa visez mai realist. Aici a inceput sa dispara magia. In acel spatiu al meu eram atat de liber si odata cu limitarea viselor si libertatea mea s-a restarns. Latura constienta imi spunea ca trebuie sa ma limitez, altfel pierdeam contactul cu realitatea. Dar libertatea? Apoi am filosofat putin , am oprit timpul si am constatat ca cei nebuni sunt cei liberi.
Marea dilema..... sa fiu liber si rupt de realitate sau limitat si conectat la cotidian.
Concluzia mea : din cand in cand fiecare dintre noi are nevoie de o supapa prin care sa evacueze stressul si mizeria cotidiana. Unii o gasesc intr-un sport extrem, altii in citit sau alte activitati si un numar mic in acest gen de visare in care se scutura de tot ce e in jur. De griji, de stress, de shefi si de soacre, de prieteni perversi si de colegi prefacuti, de cicalitori si de politica, de televizor si radio, de internet si messenger.....de tot si intra intr-o alta dimensiune. Una interioara. Uneori poti vedea un individ privind in gol si zambind din cand in cand. Nu il deranjati.... e cu el insusi si isi incarca bateriile poate pentru a va suporta voua prostiile pentru inca cateva ore.
Visele mele de acum s-au mai schimabat. In ciuda faptului ca am hotarat sa nu mi le mai infranez, ceva din interior nu ma mai lasa sa visez la acea geanta cu bani de ex.. Acum am altele.....mai realiste, mai tangibile, poate mai lipsite de imaginatie si ma intreb daca cumva incet, incet se stinge copilul din mine.
Sunday, December 20, 2009
DAY DREAMING sau Tentatia imaginarului
Wednesday, October 28, 2009
28 Octombrie ... o zi cu soare
28 OCTOMBRIE. O zi banala pt foarte multi sau poate foarte speciala pt alte persoane.
Pentru mine acesta zi e ca un punct de referinta. Intr-o zi de toamna acum cativa ani am deschis ochii. Satul poate de negura ce imi acoperea creierul acum multi ani am indraznit sa sper. Cautam ceva de foarte mult timp dar nu stiam ce. Simteam ca e timpul sa indraznesc insa nici nu imi dispalacea foarte mult viata mea pana la acea zi. Multa distractie. Petreceri tot timpul. Griji destul de putine si responsabilitati zero. Totusi eram parca intr-o colivie si mai grav decat atat, eram singur in ea. Am hotarat sa schimb ceva. A venit totul oarecum involuntar si pentru ca asa mi-am dorit. Sa vina totul de la sine. De atunci am inceput sa invat ceva ce nu te invata nimeni in nicio scoala. Am descoperit ca uneori un zambet pe chipul altei persoane ma poate face cu mult mai fericit decat daca zambetul ar fi fost pe chipul meu. Am invatat sa sufar cand altcineva sufera. Am invatat sa plang si sa rad din suflet. Am inceput sa traiesc.
Sigur...cu trecerea timpului, adaptarea la noul stil de viata nu a fost usoara. Am facut si greseli, am si progresat. Si vreau sa cred ca am lasat si ceva bun in urma. Odata cu trecerea anilor, cand lucrurile aveau sa se schimbe am inceput sa vad si mai clar totul. Chiar si acum , cand a trecut ceva timp si viata mea s-a schimbat din nou descopar lucruri noi, vad trecutul din unghiuri diferite si desi se spune ca nu e bine sa te uiti prea mult in urma eu o fac si o voi face intotdeauna pentru ca altfel tot ce s-a intamplat a fost in zadar. Devin din ce in ce mai convins ca totul are un sens. Ca nu suntem de capul nostru aici si ca in ciuda liberului arbitru avem un drum trasat de la care ne putem abate, insa nu prea mult. Sa zicem ca daca viata e o linie, cu siguranta noi nu o vom face niciodata o sinusoiuda. Poate cel mult prin micile decizii ii vom putea da o deviatie de cateva grade. Evident, cu cat deviatia e data mai devreme, cu atat undeva in viitor diferenta va fi mai mare fata de ipotetica linie initiala. Pt pers carora acesta zi nu le este indiferenta, Multumesc.
Ziua de astazi mai e speciala dintr-un alt motiv. Astazi am aflat ca in cateva luni, voi avea o fetita. Sunt foarte fericit si desi nu o arat, imi vine sa zburd si sa ma imbat. 28 OCTOMBRIE.....ramane o zi frumoasa de toamna cu soare.
Monday, October 19, 2009
BRAIN WASH sau ce face omul cand n-are treaba
Iata ca intorcandu-ne de la ultimul pescuit cu Fanel si Bratu am inceput sa povestim, printre altele, despre feluri de mancare (probabil de foame) si despre cum ne-ar placea sa le impartashim. Totul la modul “Ce mancam azi !?”. Avand o zi libera (inca una ca sunt shomer inca cateva zile) si fiind dupa o indigestie crunta, am hotarat sa fac ceva bun si usor de papica.
Arunc o privire in frigider si repede stiu. Acum multi ani am mancat o supa excelenta facuta de mama lui Serban. Supa crema de legume cu crutoane. Ne place sa mancam sanatos si usor, mai ales ca principala masa din zi e seara.
So...let za shou bighin:
Avem la frigider :
- 3-4 morcovi medii
- 1 telina maricica
- 6 cartofi potriviti
- 1 pastranac (optional - eu folosesc doar fiindca cineva mi-a deschis apetitul pt el)
- neste patrunjel (voi orna cu el)
- 1 ardei (sau un gogoshar)
- juma de lamaie
- juma’ de ceapa
Ne mai trebuie din dulapiorul de deasupra chiuvetei putina sare, neshte piper alb (poate fi adaugat la servire) si putin ulei -3 linguri (eu folosesc de orez dar merge si floarea soarelui – sub nicio forma de masline sau alte uleiuri exotice).
Frumos curatate se pun legumele la fiert (ardeiul doar fara miez - nu taiat in bucati- pt ca tre depielitzat). Pt ca timpul de fierbere difera si pentru ca toate sa se fiarba la fel de mult fara ca Solanum tuberosum (cartofii adica) sa se faramiteze, pe acestia ii vom adauga ulterior sau de la bun inceput punem radacinoasele taiate in cuburi mai mici. E important ca toate sa fie la fel de bine fierte pt a obtine consitenta cremoasa si nu granuloasa a produsului final.
Odata bine fierte se vor pasa toate in aceeashi oala (mai putin ceapa care se va pune cu grija la gunoi) in care le-am fiert, iar zeama de legume se va pastra separat pentru a mai lungi supa-crema daca e prea groasa (asta tzine de gust).
Se vor zapaci cu instrumentul de facut piure sau mixerul sau blenderul cu putin unt (facultativ). Dupa ce am obtinut acesta pasta de legume se pune inapoi pe foc pt 15 minute si adaugam uleiul, sare dupa gust si lamaie la fel (si evident putina zeama de legume).
Crutoanele se fac taind in cuburi mici cateva felii de paine, puse putin la cuptor sa se usuce si apoi asha fierbinti se zapacesc in putin unt amestecat cu putin usturoi exact cat sa ii dea doar o aroma discreta.
Se serveste nu foarte fierbinte, cu aceste crutoane si ornata cu putin patrunjel taiat marunt sau un praf de parmezan (ca sa faci o fitza mica poti sa-i dai cu atingere de trufe).
Optional si in afara retetei ar mai fi si niste ciuperci intregi la
conserva (in contrast cu spiritul acestui fel de mancare) ce odata taiate in doua se arunca cand mai sunt cateva minute de fiert.
Acest preparat culinar reprezinta nu doar o masa cu gust placut, care paradoxal desi usor ca si continut prin consistenta sa aduce stare de satietate, dar si un considerabil cocktail de vitamine cu puternic efect de hidratare si hranire. Cartoful este un detoxifiant eficient si slab hipnotic si calmant. Bogat in vitamine, preparat cu atentie este unul din cele mai importante alimente contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor. Telina este la randul ei un puternic detoxifiant ce contine vitamina A, B, C, K, PP, dar si minerale precum potasiu, zinc, calciu, fosfor, magneziu foarte eficient atat in hipertensiune, cicatrizant si diuretic si de ce nu....poate ca legendele populare sunt adevarate. Despre morcov nu mai dezvolt pt ca deja devin plictisitor.
Pe curand.
Leia Mais…Monday, February 16, 2009
Runaway
Un drum cu un singur sens dar cu infinite directii. Cu o multime de obiective in care te poti opri poate doar pt o secunda si apoi mergi mai departe. O lunga cautare, de ce nu poate uneori o lunga agonie presarata cu impliniri si esecuri. Un drum in care depinde de noi sa ne folosim de oportunitatile scoase in cale sau sa le ocolim folosindu-ne propriul liber arbitru.
Ne nastem si de acolo incepe fuga catre ceva ce nu stim cum arata, ce forma are, ce sacrificii presupune sau ce recompense vom avea.
Viata e o cursa. Sa privesti numai inainte e bine dar tot asteptand clipa ce urmeaza o ignoram pe cea pe care o traim, ce imediat devine trecut. Timpul e liniar si necrutator. Si astel, in goanna noastra uitam sa ne bucuram de present. Desi inaintam, suntem blocati intre 2 dimensiuni. Undeva intre present si viitor. Degeaba mai intorcem capul catre trecut caci el nu va reveni niciodata.
Stiu ca tema acesta e una foarte discutata si indragesc mult dialogul atribuit lui Octavian Paler cu Dumnezeu (dar care multumita unui bun prieten am aflat ca nu ii aprtine, Paler insusi sustinand acesta) si ...cred la randul meu ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne oprim putin din goanna asta si sa ne bucucram de prezent.
Am facut greseala de a traii in viitor si uitandu-ma la randul meu putin inapoi vad cate lucruri am ignorat, cate figuri am uitat, cate cuvinte nu am spus si cat rau am produs cu indiferenta.
Leia Mais…
Despre prietenie
Eu cred ca adevarata prietenie nu exista decat intre doua persoane care se iubesc si urmeaza sa infaptuiasca o familie sau sunt deja parte dintr-o familie unde legaturile sunt mult mai bine facute (dar nici aici nu e garantat). In cazul tuturor celorlalti, e o chestie de conjunctura. Nu neg faptul ca o anumita persoana te va ajuta atunci cand iti va fi mai greu dar cred ca o face nu doar pentru tine, ci in virtutea principiilor ei, a unui oarecare atasament si a faptului ca poate o va chinuii constiinta apoi daca ramane indiferent. Dupa cum se vede toate motivele au o aura de egoism si nu de acel altruism gasit de cele mai multe ori in carti sau in filme. De aici pana a spune ca exista acel om care sa iti fie aproape oricand ii vei cere, sau el va considera de cuviinta, totul neconditionat ,….e distanta uriasa.
Eu daca ma consider prieten cuiva, voi face tot posibilul sa nu il pun in postura de a face gesturi extreme pentru mine. As vrea sa cred ca daca i-as cere ceva, m-ar ajuta, dar prefer sa nu fie nevoie sa ii cer acest lucru. Poate si fiindca mi-e frica sa nu descopar ca de fapt nu ar face acel gest.
Am rascolit literatura in ultimul timp si am gasit pareri diferite despre prietenie. Poate unele scrise si in virtutea unor experiente traite de autori. Unii o canta si o ridica pe culmile absolutului, altii spun clar : “nu exista prietenie, exista doar interese comune duse la indeplinire intr-o maniera armonioasa si profitabila pentru toate partile si limitata ca durata”. Apoi se stinge.
Tind sa fiu de accord cu ultima varianta, desi nu as vrea. As vrea sa cred ca e cineva acolo, in afara de familie si Dumnezeu, pe care sa ma pot sprijini cand imi va fi greu. Ceea ce vreau eu de fapt e o polita de asigurare, nu? Cineva ar putea spune ca daca pur si simplu eu sunt egoist si fara scrupule, asta nu inseamna ca toata lumea e asha.
Atunci eu le raspund astefel : numarati-va prietenii si vechimea lor. Veti constata cu stupoare ca prin viata voastra au trecut multi. Daca a ramas macar un singur om pe care sa il considerati prieten si asa e de multi ani, sunteti norocosi. Daca nu, atunci sunteti oamneni normali care se nasc si mor, singuri.
Saturday, January 10, 2009
Nunta muta
Un film ce mi-a readus gustul amar ce il simteam in timp ce ma uitam la “Memorialul durerii” si nu pot decat sa ma inclin in fata celor ce au indurat mizeriile socialiste.
Si daca tot raul facut nu a fost indeajuns, ignoranta unora dintre noi nu face decat sa infiga mai adanc baioneta sovietica in pieptul taranului roman care a refuzat sa i se ia pamantul, sa il iubeasca pe tatuca Stalin sau sa se lase calcat in picioare de soldatul rus si de indoctrinatul activist de partid.
Unul dintre cei mai mari idioti pe care i-a fatat Romania….un avorton in fapt pe nume Ion Cristoiu spunea ca isi doreste sa ajunga sa revada comunismul in Romania.
Eu i-as dori sa retraiasca tot ce au indurat cei ce au avut curajul sa refuze colectivizarea si apoi sa vorbeasca la televizor despre cat de rau e acum.