Sunday, December 20, 2009

DAY DREAMING sau Tentatia imaginarului


Visez. Visez cu ochii deschisi. Mi se intampla foarte des in ultimul timp si asta imi aminteste de copilarie si de adolescenta cand in lipsa de ocupatie ma pierdeam in mine insumi si imi inchipuiam cum ar fi...daca ar fi .
Ma ingrijoreaza putin faptul ca si acum am acelasi gen de traire dar totodata sunt prins in mrejele acelui sentiment placut, cald, dulce.Ca un drog nu foarte puternic dar bun. O transa de scurta durata si redusa ca intensitate. La vremea asta poate o parte din visele lucide din anii adolescentei ar fi trebuit sa se fi implinit. Si cu toate astea doar putine s-au materializat. Inca nu am gasit geanta aia plina cu bani palmata intr-un boschete,diamantele din podul casei bunicilor nu-s, inca nu am cea mai “cool” mashina din gasca, inca nu am ajuns senator sau salvator al omenirii, inventator al leacului pt cancer, inca nu am impresionat pe nimeni cu talentul meu, nu am scos nicio melodie si nici vreun dans care sa ma scoata din anonimat, etc. Ghinion.
Odata cu trecerea timpului si vazand ca nimic din aceste vise nu se materializa (oricum nu faceam nimic in directia asta) am hotarat sa imi mai infranez putin idealurile. Sa visez mai realist. Aici a inceput sa dispara magia. In acel spatiu al meu eram atat de liber si odata cu limitarea viselor si libertatea mea s-a restarns. Latura constienta imi spunea ca trebuie sa ma limitez, altfel pierdeam contactul cu realitatea. Dar libertatea? Apoi am filosofat putin , am oprit timpul si am constatat ca cei nebuni sunt cei liberi.
Marea dilema..... sa fiu liber si rupt de realitate sau limitat si conectat la cotidian.
Concluzia mea : din cand in cand fiecare dintre noi are nevoie de o supapa prin care sa evacueze stressul si mizeria cotidiana. Unii o gasesc intr-un sport extrem, altii in citit sau alte activitati si un numar mic in acest gen de visare in care se scutura de tot ce e in jur. De griji, de stress, de shefi si de soacre, de prieteni perversi si de colegi prefacuti, de cicalitori si de politica, de televizor si radio, de internet si messenger.....de tot si intra intr-o alta dimensiune. Una interioara. Uneori poti vedea un individ privind in gol si zambind din cand in cand. Nu il deranjati.... e cu el insusi si isi incarca bateriile poate pentru a va suporta voua prostiile pentru inca cateva ore.
Visele mele de acum s-au mai schimabat. In ciuda faptului ca am hotarat sa nu mi le mai infranez, ceva din interior nu ma mai lasa sa visez la acea geanta cu bani de ex.. Acum am altele.....mai realiste, mai tangibile, poate mai lipsite de imaginatie si ma intreb daca cumva incet, incet se stinge copilul din mine.

4 comentarii:

Anonymous said...

Mi se intampla si mie sa visez cu ochii deschisi...si sunt convinsa ca nu sunt singura. Dar tu reusesti sa verbalizezi foarte bine ceea ce noi doar simtim :)

GOTTI said...

Draga mea..... simpla inspiratie de moment. Atat.

Alex Gavriliu said...

Frumos articol.

S-ar putea ca marea dilema sa fie marea ta provocare.

Cum ai putea fi liber si nelimitat si in acelasi timp conectat la cotidiam atat cat e necesar ?

GOTTI said...

Alex...ai folosit o exprimare de care ma voi agatza : "atat cat e necesar".
Cred ca voi sta conectat la cotidian doar atat cat e necesar. daca asta imi va ocupa tot timpul.....nu pot decat sa afirm ca sunt ghinionist insa voi face tot ce imi sta in putere pt a nu ma lasa coplesit.

Post a Comment