Greu cuvant ar spune unii. Asta spun si eu cu atat mai mult cu cat consider ca fericirea e o himera. De cele mai multe ori o vezi cand déjà a trecut sau cand e in ochii celeilate persoane, indifferent cine ar fi aceasta. Asa cum spune si filmul, mai toata viata e o lunga fugareala in care fericirea pare sa fie in imediata apropiere si imediat ce faci un pas ,ea pleaca putin mai departe, determinandu-te sa o urmaresti, atras fiind de imaginea ei ce pare atat de accesibila.
Apoi, dupa multi ani de cautare, cand cedam , ea apare langa noi…..se aseaza pe acceasi banca unde tu stai epuizat si iti arata putin trecutul. Constati cu stupefactie ca fericirea e de fapt cu tine in acea cursa nebuna si ceea ce urmaresti e doar o himera, o viziune personala asupra fericirii, viziune influentata de toti factorii ce te inconjoara.
N-as vrea sa se inteleaga ca militez pentru mediocritate. E in destinul fiecaruia dintre noi sa alergam. Asa e viata. Iar cei ce nu urmaresc acesta himera, de fapt nu traiesc.
Am cunoscut oameni fara idealuri. Oameni ce au primit fara effort cam tot ce si-au dorit. Ii compatimesc. O viata traita fara dezamagiri,fara iubiri inaripate, fara sperante nefondate, fara iubiri sfaramate, fara intriga, fara nopti nedormite la gandul persoanei iubite, fara grija zilei de maine, fara preocupari filosofice, fara lacrimi amare, fara explozia din suflet atunci cand o persoana anume iti zambeste si sti ca ai un loc in sufletul ei, fara emotia unui examen, fara amaraciunea primului examen picat, fara bucuria notei 5 la cel mai greu examen din viata,fara macar o lacrima de iubire…e o viata traita degeaba.
Sa fie oare fericirea in tot ce am scris mai sus?
Eu cred ca da si tocmai deaceea o vedem abia atunci cand trece.
Apoi, dupa multi ani de cautare, cand cedam , ea apare langa noi…..se aseaza pe acceasi banca unde tu stai epuizat si iti arata putin trecutul. Constati cu stupefactie ca fericirea e de fapt cu tine in acea cursa nebuna si ceea ce urmaresti e doar o himera, o viziune personala asupra fericirii, viziune influentata de toti factorii ce te inconjoara.
N-as vrea sa se inteleaga ca militez pentru mediocritate. E in destinul fiecaruia dintre noi sa alergam. Asa e viata. Iar cei ce nu urmaresc acesta himera, de fapt nu traiesc.
Am cunoscut oameni fara idealuri. Oameni ce au primit fara effort cam tot ce si-au dorit. Ii compatimesc. O viata traita fara dezamagiri,fara iubiri inaripate, fara sperante nefondate, fara iubiri sfaramate, fara intriga, fara nopti nedormite la gandul persoanei iubite, fara grija zilei de maine, fara preocupari filosofice, fara lacrimi amare, fara explozia din suflet atunci cand o persoana anume iti zambeste si sti ca ai un loc in sufletul ei, fara emotia unui examen, fara amaraciunea primului examen picat, fara bucuria notei 5 la cel mai greu examen din viata,fara macar o lacrima de iubire…e o viata traita degeaba.
Sa fie oare fericirea in tot ce am scris mai sus?
Eu cred ca da si tocmai deaceea o vedem abia atunci cand trece.
