Incep acest mic dicurs pornind de la vorbele lui Abraham Lincon, rostit prin gura marelui maestru Radu Beligan la decernarea premiului de excelenta "Realitatea-Catavencu", acest monstru sacru al teatrului romanesc si European : “In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai.” Genial, nu?
Cu gandul la acest citat trebuie sa mentionez ca nu ma refer la cineva anume. Ci la o stare.
Sunt foarte multe persoane al caror CV e cel putin impresionant ca si marime, dar care dupa ce se sting din viata, abia familia lor daca si-i mai aminteste …..si mai sunt multi a caror viata nu inseamna foarte mult, dar gloria lor se manifesta prin ceea ce au lasat in urma. Fie ca vorbim despre gesturi mici si nesemnificative, dar memorabile sau actiuni ce influenteaza o generatie intreaga.
In acesta toamna a trecut in lumea celor drepti un om pe care l-am admirat intotdeauna din umbra. Se numea Dr. Caloianu. Copil fiind vedeam cum uneori, la masina domnului doctor, in manerul de la portiere erau cateva flori puse. Am vazut scena asta de zeci de ori. Niciodata nu l-am vazut pe cel ce punea florile dar l-am intrebat pe tatal meu ce se intampla. Am aflat ca e vorba despre un fost pacient de-al Dr. Caloianu care a fost salvat de la moarte sau ceva de genul acesta si de fiecare data cand acel om trecea prin zona , ii punea cateva flori ca semn de apreciere. Asta se intampla imediat dupa operatie si a continuat timp de aproximativ 20 an. Am fost profund impresionat si am realizat ca acesta e GLORIA . Acestea sunt lucrurile memorabile care intr-adevar dau o satisfactie mai mare decat multele zerouri din contul unora.
Hrana spirituala nu tine neaparat de foame…..dar da savoarea vietii. E sculptura ce sta ascunsa in blocul de marmura . Face ca atunci cand tragem o linie sa fim fericiti cu noi insine. La ce folos o viata de success (material vorbind), si cu o constiinta incarcata pe masura succesului si/sau cu goliciune sufleteasca?
Da …nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai. Cu fiecare zi, cu fiecare gest il construim pe cel ce maine il vom vedea in oglinda.
Cu gandul la acest citat trebuie sa mentionez ca nu ma refer la cineva anume. Ci la o stare.
Sunt foarte multe persoane al caror CV e cel putin impresionant ca si marime, dar care dupa ce se sting din viata, abia familia lor daca si-i mai aminteste …..si mai sunt multi a caror viata nu inseamna foarte mult, dar gloria lor se manifesta prin ceea ce au lasat in urma. Fie ca vorbim despre gesturi mici si nesemnificative, dar memorabile sau actiuni ce influenteaza o generatie intreaga.
In acesta toamna a trecut in lumea celor drepti un om pe care l-am admirat intotdeauna din umbra. Se numea Dr. Caloianu. Copil fiind vedeam cum uneori, la masina domnului doctor, in manerul de la portiere erau cateva flori puse. Am vazut scena asta de zeci de ori. Niciodata nu l-am vazut pe cel ce punea florile dar l-am intrebat pe tatal meu ce se intampla. Am aflat ca e vorba despre un fost pacient de-al Dr. Caloianu care a fost salvat de la moarte sau ceva de genul acesta si de fiecare data cand acel om trecea prin zona , ii punea cateva flori ca semn de apreciere. Asta se intampla imediat dupa operatie si a continuat timp de aproximativ 20 an. Am fost profund impresionat si am realizat ca acesta e GLORIA . Acestea sunt lucrurile memorabile care intr-adevar dau o satisfactie mai mare decat multele zerouri din contul unora.
Hrana spirituala nu tine neaparat de foame…..dar da savoarea vietii. E sculptura ce sta ascunsa in blocul de marmura . Face ca atunci cand tragem o linie sa fim fericiti cu noi insine. La ce folos o viata de success (material vorbind), si cu o constiinta incarcata pe masura succesului si/sau cu goliciune sufleteasca?
Da …nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai. Cu fiecare zi, cu fiecare gest il construim pe cel ce maine il vom vedea in oglinda.
0 comentarii:
Post a Comment