CINE SUNTEM ???

Sigur, titlul poate ca suna putin filosofic dar tema propusa e una foarte palpabila.
Totul vine la sugestia unei preietene si vreau sa ii multumesc pe acesta cale.
Cand ma intreb :”cine suntem?”, referirea mea merge direct la intelect si instincte. Cat din animalul al carui material genetic cica il purtam in continuare (desi mult imbunatatit) mai este in noi si in ce fel se manifesta?
Ma voi concentra intai pe partea de instinct.
Subiectii sunt:
- un reprezentant al sexului masculin, adult sanatos, dezvoltat sexual si cu potential mediu, provenind dintr-un mediu social mediu si cu o educatie medie. Astfel am creat subiectul ideal.
- un reprezentant al sexului feminin, cu caracteristici asemanatoare omologului sau dar cu bagaj genetic cat mai diferit.
In interactiunea celor doi vom ignora aspectele legate de munca,in ciuda faptului ca uneori comportamentul acestora se va manifesta si prin munca. In conditiile in care din punct de vedere genetic ei sunt cat mai diferiti, se presupune ca exista un minim ce atractie. Acel “chemistry” foarte folosit de americani. E clar ca nu e destul pentru a-i face pe cei doi sa se apropie. Ei vor actiona independent si fiecare cu mijloacele proprii. Vor incerca sa se impresioneze si sa isi puna in valoare calitatile in vederea atragerii partenerului. Isi vor etala atat calitatile fizice cat sip e cele intelectuale. Omul este o fiinta inteligenta deci unul dintre criteriile de atractie ar trebuii sa fie si cel intelectual. Scopul final din punct de vedere strict animalic este procreerea si aducerea pe lume de urmasi sanatosi si cat mai puternici…cat mai competitivi. Astfel se asigura continuitatea speciei si de ce nu, imbunatatirea ei. Din punct de vedere fizic cei doi parteneri vor cauta exact acele atribute ce o fac pe ea o buna purtatoare de sarcina (un bazin lat si solduri puternice) ce va avea capacitatea de a-si hranii puiul (aici ma refer la mameloane cu dimensiuni considerabile si sanatoase – marime si forma) si pe el un bun purtator de material genetic , un bun partener sexual si un puternic aparator al familiei. De observat notiunea noua: “familia”. Omul este prin definitie o fiinta sociala de unde deducem ca si barbatul (cel putin theoretic) va sta alaturi de partenera sa si de urmasi pentru a-i proteja si a le imprima din calitatile sale, fie ca vorbim de calitati de vanator sau de calitati intelectuale. Sa nu uitam…produsul trebuie sa fie unul foarte competitiv. S-ar mai putea vorbii foarte mult pe acesta tema dar pentru cei interesati exista multe tratate de andrologie.
Acum sa revenim putin cu picioarele pe pamant. Povestea de sus e destul de frumoasa si simpla. Dar in realitatea noastra nu mai e tocmai asa. Acum avem poate aceleasi tendinte dar cu siguranta manifestarile sunt altele. Factorul social are un impact mult mai mare si singura lui concurenta ar putea fi ceea ce noi numim “sentimente”. Da…..hai sa repetam impreuna :” sen-ti-men-te”. Suna cunoscut cuvantul acesta? Dar stim ce inseamna? (Vom detalia intr-o discutie viitoare.). Vorbeam de alte mijloace.... Din pacate doar unele materiale. A detine sau nu un automobil cat mai mare si luxos sau puternic, a avea cat mai multe bijuterii la vedere, a construii o casa cu cat mai multe camere in conditiile in care familia are 3 membrii, a stange si etala ,prin orice mijloace o avere ce nu reprezinta decat hrana pentru propriul orgoliu, a atrage atentia cu ABSOLUT ORICE PRET.
Comportamentul mitocanesc este de la sine inteles. Vine la pachet si este invers proportional cu nivelul educatiei si numarul de neuroni activi.
Poate ca voi fi considerat cam feminist dar acum ar fi momentul ca acel plus fata de animale sa isi faca simtita prezenta.
Inteligenta. Da….. ea ar trebuii sa ne opreasca din a fluiera dupa o femeie pe strada, din a ne manisfesta ca niste maimute la vederea unui posterior frumos conturat al unei femei, din a ne zmulge privirea din decolteul femeii cu care vorbim (chestie foarte grea…am experimentat pe propria piele niste momente destul de jenante dar de ce nu…pline de sinceritate, cand desi auzeam o voce care spunea CLAR….”priveste-o in ochi si asculta ce spune”…privirea mea era efectiv lipita si ratacita in generosul decolteu iar lupta cu mine era pierduta din clipa in care partenera de “discutie “ a ales acea camasa sau cand providenta a facut ca acel nasture sa se deschida). Poate ca inteligenta ar fi cea care ar trebuii sa ne invete sa tacem cateodata. Poate ar trebuii sa le opresca pe femei din a se pune efectiv pe tava dezbracandu-se din ce in ce mai mult. Sunt ipocrit. Recunosc ca atunci cand vad un corp frumos intorc capul pe strada dar sunt convins ca daca ceea ce mi se da pe tava mi-ar fi sugerat, interesul ar fi mai mare si poate ar exista o finalitate. O femeie ce stie sa isi expuna anumite parti ale corpului, foarte putin vulgare si intr-un anumit fel ar reusii sa atraga un segment mult mai de calitate al sexului opus. In general primesti ceea ce oferi. Oferind vulgaritate primesi vulgaritate si mitocanie si de ce nu…abuzz. Eu personal recomand o prudenta fata de extreme si nu cred ca cineva le recomanda. O stare de echilibru intre cei doi parteneri, cu respect si putina provocare, cu indrazneala si decenta, cu un zambet discret in locul unei replici taioase, fara prejudecati,.... cu bun simt ,tact si imaginatie. Sa stie sa “se vanda” atat de scump incat cel ce “cumpara” sa fie mandru de marfa lui si atat de ieftin incat sa nu ramana “nevanduta”. Imi cer scuze pt terminologie dar inspiratia ma abandoneaza uneori.
Exista pareri care spun ca inainte, si aici vorbesc de multe decenii, relatia acesta era mult mai buna si exista mult mai mult respect. Eu ii contrazic. Daca acesta relatie este in stricta legatura cu coeficientul de inteligenta si nivelul de educatie …si aruncam o privire putin in trecut sa vedem care era procentul de oameni educati ,vom observa ca a traii in zilele noastre….este de preferat secolului trecut.
Discursul meu nu se vrea a fi o suma de sfaturi…ci mai degraba o viziune detasata si cat mai putin subiectiva asupra relatiei barbat-femeie.